Treceți la conținutul principal

Cum vorbeste corpul meu cu mine

ceasul arata un biet 8 si 10 seara, iar eu resimt un 12 noaptea ca popa, vorb-aia.
era o poezie de-a lu paunescu despre femeile care par ca fac nimica si abia isi aseaza oasele pe pat la sfarsit de zi.
ma doare omoplatul drept pe care nu stiu cum l-am suparat c-o miscare nepotrivita in timp ce manipulam cam 10 kg de bebelus.
gatit, plantat, spalat, alaptat, pictat, iar gatit, iar spalat, carat copil, durut muschiul, respirat, resemnat, scris ganduri, asezat- doamne miluieste- in pat. Pe saltea adica, fiindca am desfiintat patul. Ma incomoda. Am pus salteaua pe dusumea. 
Mi-a aparut in feedul de facebook casa lu richimartin, unde sta el cu sotu lui perfect de timid. O casa desigur foarte frumoasa, dar in tot minimalismu saltelei mele de pe jos si al autosuficientei, tot n-am putut sa nu-mi imaginez cum am putea sa locuim acolo zece familii ca popa.
in fine, sa fie ei sanatosi si mie sa-mi treaca intinderea musculara, ca ma doare si cand deschid mailul. 
am inceput transmisiile astea live si-mi place exercitiul pregatirii lor tematice sau pur si simplu emotia de dinaintea apasarii butonului de start.
maine poate vorbim de atentia pe care o dedicam vietii versus atentia la nevoile sufletului. se intalnesc atentiile astea? Se sincronizeaza sau isi duc dorul?
Imi place sa va intreb despre suflet sa invatam unii de la altii.
Imi fac cadou un seminar on-line de medicina intuitiva sa aflu cum vorbeste corpul meu cu mine cand eu vorbesc cu voi 😉. Si in ce masura sufletul meu asculta ce are corpul de transmis. 
V-am pupat.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet