Treceți la conținutul principal

serbare cu cu zambete, cu multe neputinte, dar mai ales cu putinte

imi odihnesc oboseala deasupra unei cani cu ceai de anason. pe cana e trecuta reteta unei perfect teacher, asa cum m-a vazut mama tamarei la serbarea de azi.
o serbare grea cu mult plans de copii de 2 ani, cu multe asteptari, cu flori si cadouri, ca-n copilaria gradinitei nr 3 de la pucioasa.
eu n-am plans niciodata la serbare. si poate asa am ales drumul asta carieristic, sa dau din forta mea copiilor care nu-si stapanesc emotiile in fata multimii.
din 21 de copii, 10 mi-au plans cu urlete, vreo 3 au tacut muti, iar restul au reusit sa-si gestioneze cu brio emotiile.
am cantat, am sters lacrimi, am dat incredere, am suflat nasuri. i-am aratat-o unei fetite planse pe mama ei. ea a zambit scurt si apoi s-a intors cu spatele. a stat asa toata serbarea, ca si cand ar fi pedepsit-o pe mama ei pentru toata drama la care s-a facut complice.
la un moment dat am luat-o in brate si-am adus-o langa mine, cu fata spre mami. ea a plecat la scaunelul care ii era destinat si a continuat sa stea cu spatele. asa a aratat demnitatea unui copil care nu a implinit 2 ani.
a inteles ca nu am mintit-o, ca mami chiar a venit si o aplauda, dar pentru tot plansul platim si eu si maica-sa.
la final de serbare m-a luat in brate, mi-a dat o floare, m-a iertat.
n-o sa stiu niciodata cat a durut.
m-am luat cu alte mame, cu alti plansi, cu alte zambete, cu alte flori. apoi mi-am amintit ca pe scena e copilul meu, care canta si el pentru mama lui, prea ocupata sa-l urmareasca. si mi-am abandonat plansii, mamele, cadourile si -am alergat sa strig bravo tomaaa. era cel mai bun de pe scena. nu-mi place sa zic asta, dar asa era. canta din toata inima cu emblema cu i have a super mom, scrisa de el cu mis maria, portugheza entuziasta careia ii dedic tot timpul meu neliber.
eram mama, profesoara, coordonator, om. reusisem.
ms maria l-a intrebat: did you tell your mom what is your super power?
eu am raspuns cu o intrebare: love?
in timp ce eu verificam raspunsul corect, toma avea sa raspunda: Love.
am zis: heeei, am stiut.
mis maria mi-a spus ca toma, cel neexpus la tv sau la super eroi, a intrebat-o trist: mis, what is my super power? intelesese deja ca nu e cel mai bun a alergat si nici cel mai puternic din clasa. iar mis i-a spus: love is your super power and it will stay with you forever.
am plans. mi-am permis sa plang, da. ca mi-am format - oriunde am lucrat - o echipa de inimi care imi propaga cumva mesajul educational, desi s-au nascut in portugalia, in siria, in liban sau in egipt.
a fost o alta serbare cu emotii amestecate, cu ofuri, cu doruri, cu neputinte, dar mai ales cu putinte.
ma culc plina. am razbit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet