e ziua revolutiei egiptene. s-a petrecut acum 5 ani, m-am intamplat aici sa culeg pulberea lasata in urma de tancuri, sa ma indragostesc de unul dintre razvratiti, sa-i dau un fiu si impreuna cu el senzatia ca revolutia chiar a schimbat ceva. s-a murit, s-a protestat, s-a scris, s-a vorbit, s-a uitat. aseara m-a intrebat: nu lucrezi maine? nu lucrez, ca doar n-ai nascut o revolutie degeaba! au, a lovit raspunsul meu in inima lui grea. nu stiu ce sa fac cu ziua de maine, mi-a zis spasit. las-o sa vina, am spus eu tare ca piatra. mi-e frica. frica nu e rea. rusine sa nu-ti fie! cine a zis rusine, nu mi-e rusine, dar.. l-am pupat pe buza de jos, ca sa nu mai doara necuvintele. si noaptea a cazut, si ziua a venit greu, de parca nu vroia sa se deschida. n-am mai pus intrebari. am lasat altele sa ocupe inima, ca vina nu ne ajuta sa ne crestem copilul senin. aveti grija de zbaterile voastre!