mamalutoma

e aproape ok sa n-am un job stabil. nu cred ma auto-conving, ci ma deschid, in caz ca va e teama. e ok sa nu reped copilul somnoros; sa-l pup lung pe obraz si sa-l las sa ma intrebe tot ce vrea el sa afle in dimineata asta. e ok sa storc portocale, sa fac o pasta de susan cu multa lamaie. sa dansam toti 3 si sa ne uitam pe fereastra. sa plec tarziu de-acasa, sau devreme, fiindca timpul e oricum o paranteza, pe care o deschid si o inchid cu puterea constiintei, cam de cate ori imi dicteaza inima. merg unde mai am inca de incasat o suma restanta. pentru ultima data, storc un discurs diplomat, clarific nedreptatile, zambesc fiindca pot si ies fara sa amenint. banii or sa vina asa cum sper, asa cum i-am muncit, asa cum ii merit. merg intr-un business center si cer sa vorbesc cu cineva de la departamentul de marketing al unui shop de renume. sunt singura femeie de pe palier. vreo 80 de barbati, din care cam 8 stiu ce vor, iar restul sigur n-or sa afle azi. imi pun int

beau un espresso cu gust de zahar ars, intr-o librarie cuminte. se aude un glas de copil, parca ar fi toma. ma invinovatesc ca stau picior peste picior, iar el e la gradinita. ma gandesc ca daca cineva mi-l aduce la masa chiar acum, si se adevereste c-am identificat glasul, le multumesc si nici nu-i intreb cum de au stiut ca e copilul meu. am incropit o brosura cu sens, despre avantajele gradinitei la care il las cu incredere in fiecare dimineata. eu ii ajut cu promovarea, ei ma ajuta cu toma. e ok. mi-am taiat niste blugi si le-am dat viata noua. ma plimb prin oras cu geanta mea galben viu, luata cu 2 lire virgula 5, de la magazinul unde totul costa.. 2,5, ati ghicit. sunt cool. taximetristul mi-a zis: enti asal. toma a inteles araba seductiei si-a tradus in engleza: mami, man said honey? da mami, nenea se tine de complimente. intru cu incredere in cafenele, supermarketuri si incerc sa infiltrez decent brosura in care am pus suflet. unii zic da, altii tre sa verifice cu

ma ciondaneam cu tatalutoma aseara, aprig cam cum se infoaie orice femeie la fiecare 28 de zile, daca nu cumva oi fi singura inversunata, incapabila sa-si regleze emotiile si sa-si tina casa in armonie, fie canicula, fie vant. ori o fi vina lu venus retrograd, care uite cica la fiecare 2 ani taman pe vremea asta, loveste in karma relationship-urilor full frontal. acum ca derulez disputa de aseara, ma regasesc urland full frontal, provocand karma cu frici adanci. asa am urlat de apasat ca l-am speriat pe bietul toma, preocupat deja de minute bune sa ne opreasca din ciondaneala. ii multumeam pe rand pentru intentie si ne intorceam la aruncat cu vorbe, cu apasari mai vechi, cu impulsuri noi. pana cand insa l-am speriat de-am vazut cum i s-au saltat calcaiele si mi s-a facut rusine. am izbucnit in plans si m-am scuzat ca nu stiu sa ma opresc din cearta atunci cand ma roaga. el a venit si m-a mangaiat. eu i-am explicat ca asa se cearta oamenii mari uneori si bietii de ei, s-au

am obosit. cu fiecare zambet imi explodeaza capul. am plans 2 lacrimi ieri si una azi. dar prind puteri. am insfacat deja un jobulet flexibil, care sa-mi dea timp de yoga, dar sa ma tina pe langa copii, unde respir cel mai regulat. mi se pare ca am mai mult timp sa observ jurul, acum ca mintea nu mai are sarcini. daca as putea sa extrag si deznadejdile care au lovit brusc, m-as bucura de noua libertate, capatata cu ocazia subitei concedieri. intalnirea care mi-a fost promisa, n-a mai avut loc, semn ca decizia e cat de cat finala. sunt mandra si nu mai insist. suna-ma-vor ei cand oi fi din nou puternica, iar pretul meu fi-va altul. imi invat lectia, ca oricum invatamantul e zona mea de interes. ma opresc langa o caruta cu fructe de cactus si cer 5. baiatul le curata de coaja cu spini, cat ma conversez cu o cersetoare. ii dau 5 lire si ei din nesalariul meu. pe fata ei o cheama malak.  toma, say hi to malak! fac eu pe politicoasa. malak zambeste aurie. e grea v

coordonez o scoala din cairo de un an fix. fie bomba cat de rea, ma trezesc devreme de vreo 300 de zile sa fac niste yoga si sa imi planific gandurile, spre o mai buna gestionare a provocarilor care curg dinspre copii, parinti, terti, in care pun laolalta femeile de serviciu si femeile care imi sapa certitudinile, din pozitii directoriale. rad, plang, discut, imbratisez, transez, ma supar, ma adun, una peste alta radiez. sunt in jobul care trebuie, in viata pe care o merit, intre sufletele pe care le schimb sperand. azi am primit scurt vestea ca nu ma mai potrivesc formulei. am intrebat scurt: cine a decis? mi s-a raspuns vag ca a fost o decizie colectiva. n-am plans, n-am scrasnit. am zis ok si m-am ridicat. am dat un telefon si-am recastigat dreptul la cuvant, intr-o sedinta la o masa rotunda. o sa merg cu argumentele inimii si-o sa le sustin cu fluenta mintii. stiu cine m-a vandut, stiu pe cat, stiu din ce unghi. o sa fie o masa rotunda grea, in care o sa-mi j