Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2014

bucurii romanesti

curg zilele ca ploaia. ne apropiem de finalul escapadei romanesti. cate un fulger de gand legat de intoarcerea in cairo strabate in rastimpuri tihna in care ne-am afundat si plamanii parca isi uita meseria, pometii coboara si buzele se lipesc in incercarea de a nu lasa larcrimile sa se strecoare inca. toma se hlizeste in cada, sub bobarnacele pe care le efectueaza mamaia de la pucioasa broastei de cauciuc- gata sa sara pe marginea cazii sau pe unde i-o mai fi scris.  iau o foarfeca -vai mama ei - si-l tund cu discretie, pe ici pe colo, profitand de prosteala din apa. ce usor merg toate cu mamaie pe baricade. tataia lu toma coace pe fuga niste seminte. tatalutoma primeste sarcina sa distribuie vinul in pahare si se conformeaza cu o dezinvoltura de chiran. joaca 'celsi cu atletico'. marcel intreaba, nervos ca deja a ratat inceputul partidei: cine a dat bara? tatalutoma semi-interesat, dar intuind intrebarea, raspunde prompt ca atletico. reluarea atesta faza si marcel e mul

la rares

a fost frumos cand a iesit toma pe poarta prietenilor mei din brasov si s-a avantat in lanul de lucerna. s-a asezat in fund si s-a bucurat pentru el. apoi rares, 7 ani, a adaugat ca 'iarba asta' mai bine ar taia-o cineva, sa alerge si el liber. 'libertaatee' a strigat el cu patos, sa vada cum suna. cristina, vecina lui rares, s-a luat dupa toma. rares surprins de curajul nebun al coechipierilor, si-a facut drum cu mainile prin lucerna 'prea uda totusi'. cristina a gasit o buburuza si le-a aratat-o baietilor. toma nu se dezmeticise din visul lui pe cont propriu. rares a zis: da-mi-o mie, s-o am amintire de la casa mea, de la locul asta, pana maine. ea: unde pleci? el: pana la bucuresti, cu mami si cu tati. ea: e ok!  toma a intins o mana catre cristina. ea l-ar fi ridicat din lucerna. dar nu s-a prea priceput. mi s-a scuzat astfel: daca aveam si eu un frate mai mic, stiam cum sa ma port cu bebelusii. te descurci bine, am zis. multumesc, mi-a raspuns. crist

prima pensula

in primu si-n primu rand, mai inti si mai inti cum zice stramamaia lu tomica, sa traiasca mamaie si tataie de la pucioasa care uite ne aduc in romania, ca sa sarbatorim vorbaia si noi pastele crestineste, taman cand mi-am gasit io mantra si-o repet una doua cu picioarele cracanate si incrucisate, bata-ma dumnezeu. am fost rugata sa nu mai dau iama in suveniruri, sa impachetez numa catelu si purcelu, respectiv pe toma si pe tacso si sa venim grabis ca prea e doru mare. suvenirurile le-am plamadit din timp, fara bani, numa cu inima, ca prea picteaza maestru de toma cu dedicare. am pastrat fiecare bucata de hartie carcalita cu migala, am documentat progresele, am incurajat fiecare strop, am iertat toate petele de pe haine, de pe presuri, de pe pereti. m-am folosit de niste hartie de impachetat, un ghem de sforicica si uite am intocmit o mana de suveniruri de mi-e mai mare dragu. sa mearga bucuria si in alte case. sa coloram si inimile altora, cum s-au colorat a mea si a lu tatal

found my mantra

inca un pic si opresc focul la musaca. toma e in lumea viselor, cracanat si impacat cu universul. se discuta intarcarea, dar cata vreme adoarme la san, pamantul se roteste. zilele astea invata sa sara. l-a apucat asa un foc si una doua salta stangul, se bazeaza pe dreptul, isi face avaaant si hop.. n-a mers. iar ridica stangul, se impiedica, pica, si ce daca.. hop hop..aplaud cu frenezie pe langa el incurajand fiecare incercare. o sa mor de bucurie cand o sa sara cu ambele picioare. ma si vad explodand.  cadoul lui de paste pentru bunicii de la pucioasa, manca-l-ar mami de organizat. cum isi planifica el evolutia, sa insenineze inimile tuturor. il asteapta strabunica lui la leagan. si smochinul din fata prispei cat s-o fi facut? doamne cate raspunsuri avem de aflat. beau o gura de vin si ignor o ditamai furnica. aleg sa vad partea buna a venirii ei, respectiv instalarea verii in balcon si refuz sa ma ingrijorez cu privire la surorile ei gata sa culeaga resturile de biscuiti la

despre piramida nevoilor umane

am trecut ieri cu tomica pe la prietena mea suzi. e jumatate britanica, jumatate turcoaica, maritata cu un egiptean. un deliciu de femeie de varsta parintilor mei. are o casa mare, dezordonata si plina de viata, asa cum imi plac mie casele. am baut un vin si-am mancat niste masline. ni s-a alaturat si baiatul ei, de-o varsta cu mine.  2 pisici, toma, adam, cori si suzi, la o sueta in balcon despre piramida nevoilor umane. pisicile au simtit nevoia sa doarma. toma s-a dat cu pisicile. ma uitam la suzi cum seamana cu baiatul ei atunci cand se fastaceste si mi-am zis: chiar ne topim in copii si nimeni nu ne poate lua adevarul asta vesnic. pe tomica l-a batut vantul in par, iar noi i-am pazit visele discutand despre nevoia de libertate a corpului, in situatiile in care numai mintea isi permite libertati. copilul s-a trezit zambind, a mangaiat o pisica. ii placuse unde a adormit. suzi a adus un bol cu castraveti. toma a luat in mana 3 bucati. una i-a dat-o lu suzi, una mie si in a

m-am enervat

plecam de la gradinita 3 mame cu 3 copii de aceeasi varsta, in masina unei colege. pe drum se scoate la iveala un meniu happy meal de la mec si copiii sunt invitati sa manance 'bun'. il las pe toma cu ochii pe geam. fetele stiu cam ce mananca toma, dar insista ca e pacat de alah sa-l privez pe copil de 2-3 cartofi reprajiti. tac. cartofii se consuma pana sa intoarca toma capul. ma doare. tac. toma se foieste. poate ca i-am transmis durerea si nu mi-o intelege. coboram. taiem printr-o gradina care imi place mult. ii schimb scutecul. era timpul. imi multumeste prin neprotest. se saluta cu nenea care stropeste florile. nenea trimite niste picaturi pana la toma si el se fastaceste cu mainile asa intre picioare. apoi dam de baietii care joaca fotbal pe iarba. aceiasi baieti, aceleasi haine, aceeasi minge ca mereu. ca o fotograma in miscare. hai noroc baieti! toma primeste mingea. paseaza generos. bravo mami. apoi o da la mine. pasez si eu cu skill. baietii zic si ei: bravo mami! ba

de teama ca mi-ar fura uitarea minunile

insir asa obosita cateva intamplari care mi-au bucurat inima zilele astea. 1. mi-a zis tatalutoma de ziua mea: how come you grow younger every year? 2. e un copil la gradi care ma strange uneori de brat, cand ma gaseste in gradina. imi place stransoarea lui. imi ridica maneca si apoi ma atinge moale, acolo unde m-a strans. imi place si asa. apoi se uita in ochii mei, incurcat ca nu ma supar de atata indrazneala. ii zambesc ca lui toma, poate in felul asta ma mai strange o data.  3. ca o pura intamplare, am constatat ca toata lumea azi la gradi venise dichisita. de parca se lasase primavara peste toata lumea, pe neplanificate, imediat cum mi-am facut curaj sa implinesc 31 de ani. pana si baiatul din rwanda matura in camasuta alba, apretata, cu blugi cu talie joasa. jur ca l-as fi vazut atasat unui cuba-libre, incercand sa agate o blonda, nu dand cu matura pentru un salariu cat 5 cocktailuri. imi amintesc de londonezii care strang gunoiul la costum si cravata in trenul care face r

un om nu ca toti oamenii

se vaita fata care face curatenie in gradinita - pe buna dreptate - ca nu mai poate de una singura. i-au adus acum 2 zile un coechipier de 21 de ani din rwanda, umil dar demn, combinatia asta unica a africanilor care au supravietuit unor genocide. are un look cool si relaxat: pantaloni de in 3 sferturi, sandale de safari, niste casti minuscule ii stralucesc in urechile ca taciunii si fredoneaza de-ale lui in timp ce da cu matura. e gata de orice umilinta, dar nu pare sa se teama de nimic. are o privire cu care iti ajunge in suflet, daca nu ti-e frica sa-l primesti. madamele mele l-au asumat cu hlizeaza, ca e bun la carat chiar si o ceasca goala pana la bucatarie, vine cand e chemat, le matura sub scaun, e al lor, l-au castigat. ce mare e alah! cand nu are de curatat, merge langa locul de joaca al copiilor iar ei se strang ciorchine langa el, fara sa-l intrebe: de ce vin ochii tai ca sagetile? ce cauti tu in noi? acum ca inteleg de-adevaratelea ca prefera sa stea numa pe langa oa