Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2014

de la capat

am facut un ceai de anason, mi-am uns nasul cu ulei de patrunjel si-am taiat o ceapa pe dindoua, depunand elegant jumatatile una la capul lui tomica dormind si una la capul meu scriind. fie ca aceste odorizante miraculoase sa suga toate bacteriile care ne-au ingenunchiat sprinteneala ultimelor zile. copacul de iasomie din fata casei s-a despuiat de tot. o ia de la capat. il inteleg. la lectia asta mereu am luat 10, fie ca era randul meu la ascultat, fie ca trebuia sa improvizez. gradinitele pe care le-am vizitat cu cateva saptamani in urma au inceput sa sune. ca sa vedeti doamna corina ca ati lasat un CV la noi si ca arata frumos. ma dau si eu mare si le raspund ca va trebui sa-mi verific agenda intrucat am mai multe oferte in momentul de fata, dar ca o sa revin cu un telefon. am inceput sa miros abordarile, sa prevad simbriile, sa trec peste cordialitati, sa cantaresc oferta si sa ma dumiresc repejor. una dintre gradinite insa, cea de la care aveam cele mai entuziaste astep

vise, lectura si bombe

mi-am dorit dintotdeauna sa pot sa reproduc scena aia magica din love story in care fiecare citeste cartea lui cufundat in bucata lui de canapea si timpul amandurora curge cald, cuminte si la fel. si s-a intamplat in dimineata asta, neprogramat, sa adoarma toma, tatalutoma sa vrea sa-si vada filmuletele despre foot square gardening, planuind gradinareala lu peste in balcon, iar eu sa ard sa incep ultima carte a lui plesu (sarumana simina de dar) imi placea dispunerea asta tihnita orizontal vertical vertical. am desfacut o bere si-am facut niste floricele. hai noroc.  tatalutoma decide ca trebuie neaaparat sa incerc gradinareala asta eficienta la gradi, iar eu imi propun sa conspectez minunea de carte si sa-i traduc macar sublinierile ca prea sunt atatea intrebari existentiale si raspunsuri curate pe care i le-as impartasi. tihna se rupe brusc cu un telefon despre locatiile bombardate dis de dimineata de fratia musulmana. tatalutoma tasteaza linkul unui canal de stiri si gradin

visez la un vin bun

cairo e un amestec perpetuu de curat cu murdar, de rupt cu nerupt, de praf cu sclipici; coafuri insarmalite se preumbla printre capete smerit imbrobodite,  masini luxoase isi fac loc printre carute si biciclete ponosite, pietonii isi poarta grijile printre magari si pisici.  egiptenii sunt atat de familiarizati cu haosul, ca uneori nu mai stiu daca ma doare pentru mine sau pentru ei. tatalutoma crede ca peste tot doare, justificand ca in tari ordonate dor alte aspecte, care aici de atata dezordine s-au sentimentalizat. ca in tari mai drepte oamenii se deprima, se sinucid de plictiseala, aici inca mai pretuiesc viata, asa murdara cum curge ea. imi cere niste timp sa incerce sa indrepte si aici lucrurile, dar abordarea lui e de un umanism care uneori ma incurca, asa ca tac, sa nu ma ranesc. am promis sa invat sa ascult. ca sa nu ma deprim privesc des cerul. ca sa ma invinovatesc de placere ma uit inspre un cuptor de paine, ca sa ma reimprospatez ma uit la o caruta cu mandarine, ca

de-ale gospodariei

la gradi copiii au inceput sa ma strige 'mama' din greseala. nu-i corectez. ma invelesc cu confuzia lor pana la prima pauza, cand merg sa-mi alaptez copilul de-adevaratelea si sa-i miros imprieteneala cu ceilalti bebelusi. e unu tuciuriu care mi-l tot trage de par. toma alege sa rada de gest, poate poate tuciurilul renunta. inca nu... 4 batute fix. toma saluta portarul. iesim. vorbim cu 2 pisici, cumparam un buchet de broccolli, 2 cepe si 3 castraveti. un brutar ii intinde lu toma un pateu cu branza. lasam asa.. ajungem acasa. nu stiu cu ce sa incep. reincalzesc un strop din cafeaua de dimineata, spal muntele de vase, pitesc si broccolli-u in cuptor, culeg din mers rufe, servetele, prosoape, resturi de biscuiti de pe jos. deschid cate geamuri pot. ud busuiocul din balcon, bietu busuioc.. toma bangane niste oale de aluminiu in bucatarie.  binecuvantata fie aceasta banganeala care imi da timp sa pun un borcan de castraveti la murat. banganeala a luat sfarsit. amin. t

smartbus si-un apus

am primit de la irlandeza mea de suflet nu doar un prosecco fin ci si un calendar cu capre care se cocoata in copaci. o incantare. l-am aninat deasupra chiuvetei de la bucatarie, sa mai schimb un gand cu suratele in timp ce spal vasele. capra de la ianuarie chiar imi seamana. uscata, dar zvelta, toata un zambet, toata o cautare. nu ma scapa din priviri pana nu termin de lincaghit- vorba lu taicamio- toate farfuriile. ma anunta vigilenta ca pe 16 ianuarie avem full moon. zic bravo spilcuito, chiar sa stii ca n-am prea inchis ochii azi-noapte.  am tot pritocit ganduri de educatoare proaspata, mi-am facut planul activitatilor. imi place sensul asta nou, responsabilitatea asta colorata. si-mi mai plac plimbarile de la ora 4, cu toma- chinga-mi in jurul braului. ma intreb de cate ori sa-l pup sa compensez dorul de peste zi. imi zice sa nu ma mai gandesc la asta, ca nu exista raspuns. ne suna tatalutoma. raportez emotiile zilei. e mandru de noi. i-l dau si pe turturel care zice: da!

despre libertate si alte iluzii

stau cu toma la san si cu laptopul pe genunchi. punctez ziua succint, iar daca n-apuc s-o fac, ma culc datoare la voi. iar daca imi scade apa din oala cu cartofi, ramaneti voi cu povestea si tatalutoma fara cina. gata. turturel doarme. ma scot din gura lui pe furis si merg sa dau focul mic la cartofi.. am fost la gradi azi, cum am promis, cum a ramas stabilit, cum ne-am asumat. el a plans in reprize, dar m-a iertat. m-am tot intrebat incercand sa ma concentrez pe ale mele, cum curge timpul la el in minte. cum trec minutele dupa ce dispar cu totul din raza lui de ingrijorare. cum reuseste sa se remonteze si sa danseze, iar apoi cat doare readusul aminte ca e printre straini? mi-am curatat clasa, mi-am sortat materialele, am stat pe langa doamne 'expermentate' ca sa vad cum se face educatie si sa stiu si eu de maine.  un baietel dus in lumea lui mi s-a lipit de pantaloni, de obraz, de degete. de unde stie el ca o sa fie la mine in clasa de maine? de unde m-a ales e

If to love each other is the job, then the happy life is the salary

ehei dragii mei, mamele mele, uitati-ma o romancuta prapadita dand cu mopu in cairo, scuturand presurile si asteptand o irlandeza de suflet sa ne calce pragul, sa mai depanam povesti globale la un foc de tabara in balcon si la un prosecco adus de ea cu grija de irlandez, de la mama lui, respectiv din peninsula in forma de cizma cu toc, de care si eu si ea suntem legate prin fibre despre care o sa povestesc in alt context, ca altfel nu mai apuc sa pun punct acestui carnat de inceput de poveste. am fost chemata finalmente [uite cum imi da tarcoale deja italiana] la discutia cu sefu al mare, la gardinita de care va povesteam mai alaltaieri. mi-am pus niste cizme rosii, brici, cadou de la anca din italia, hop deja alta coincidenta..  dom director a simtit sa-si aprinda 2 tigari in timpul conversatiei, semn ca eram puternica. toma a asistat si el la negocieri, semn ca mereu vom fi unul. s-au impartit cartile. plansul fusese plans. mi-am vazut clasa, maricica, aerisita, ferestre

ultimul plans

ziua a inceput cu o ploaie torentiala si cu certitudinea mea ca nu mai pot sta fara job. avem nevoie de bani, toma are nevoie de prieteni, iar eu am nevoie de un sens lucrativ, ca sa nu iau in serios toate micile tragedii cu care e asezonata viata de casnica. mi-am propus 2 gradinite azi, ambele in zone bune, un fel de cartierul primaverii si de strada polona din bucuresti. ploaia a stat repede, ca-n procesu alegoric din calin file din poveste, cand natura se face fata de treaba si participa la bunu mers al chermezei, incropind in santu din fata casei nuntasilor, o nunta a gazelor. tre sa va mai amintiti!! m-am plimbat asa cu turturel mana in manuta pe sub arborii plouati. strada curata de sub talpi ne ducea nu spre gradinite, nu spre joburi, ci in trecut, la o viata mai fara griji. ghetele mele de doamna anuntau paznicii cladirilor scumpe ca stiu cine sunt, ca am planu facut, ca mai pot sa zambesc desi asa as plangee.. toma saluta in rastimpuri cate un paznic pe care il gas

fara TV

nu avem TV acasa. mereu am visat la un astfel de lux, iar tatalutoma s-a dovedit un om atat de simplu incat sa-mi implineasca visul asta complex. creste toma senin jucandu-se cu pietre, cu capace de plastic, cu lemne. rasfoieste carti primite de la fel de fel de suflete generoase, reumple de sens jucarii vechi, de care s-or fi plictisit alte minuni de copii inaintea lui.  am descoperit pe net niste desene animate de prin 2002, moi si cuminti: 'pingu'. au o grafica intentionat-saraca, dar sunt pline de emotie. personajele vorbesc intr-o limba a nimanui, asfel ca toma nu se simte singur. apoi mai e un cantecel de care s-a indragostit pe youtube si din cand in cand i-l pun sa se topeasca de bucurie aplaudand si fredonand. dar la fel de bun ca ala n-am mai gasit alte clipuri, deci nu fac compromisuri, doar de dragul unei lalaieli pe fundal. poate sunt cam stricta. avem o lista de filme bunute pe care mi le-a trimis dragu de frati-mio si din cand in cand mai scoatem c

premonitii sau hazard

impingeam ieri caruciorul cu minunea de copil in el. am gasit pe jos doua piese de domino, un 3 si un 7. le-am spalat intr-o baltuta si am hotarat sa le pastrez, ca cifre cu care destinul alege sa-mi faca cu ochiul. caruciorul a inceput sa traga stanga, semn ca orientarile politice ale lu toma se contureaza deja. revolutia lu tacso merge deci inainte... dar asta e alta poveste. azi noapte am visat ca fotografiam o zapada deasa, intr-o lumina calda, cu obiectivul inspre cer.. de unde veneau fulgii. nu ma mai saturam.. apoi am visat o casa impozanta, cu ferestre largi, cu o doamna dichisita, gata sa ma ajute in orice demers. chiar si daca as alege sa ma tatuez, gand care de altfel nici nu ma bate in viata de zi cu zi. m-am trezit din visul asta senin si nu m-a mai luat somnul vreo ora.  am parcurs cu mintea editarea cartii pe care o s-o public, cu povestile de aici de pe blog. am vazut si titlu si coperta si prefata. am parcurs cu buricul degetului mare toate paginile

ramanem prieteni

ne pupa tatalutoma pe fiecare frunte in parte si zice: tomica, o ajuti pe mami azi sa gaseasca o gradinita calumea, da? iar tu mami, ma suni daca ceva.. si nu uita ca ai niste ciocolata in frigider, numa daca e cazu! arunc CV-urile in geanta, apa, o banana, buletinul romanesc, 3 scutece de rezerva, iau copilul la subrat, il pieptan cu mana si iesim. soarele e generos, zvanta mucii lu toma si-mi da incredere. de la mine din brate toma face cu mana taxiurilor care se apropie. nu stiam ca stie ca o sa luam un taxi. ii zic, nu mami, nenea are deja pe cineva.. da uite ce zici de dacia asta 1300?  sigur ca da, aproba toma cooperantul si urcam. nenea pare de treaba, mereu m-am priceput la oameni. are langa schimbatorul de viteze o sticla de fanta cu apa de la robinet. apreciez. n-are taximetru. o sa negociem la final, dar mizez pe un raport onest. strazile sunt relativ libere, ne miscam repede. revad locurile in care m-am indragostit de tatalutoma. of tomica ce putine griji a

sprancene de diva

tomica- regele strampilor a adormit. profit de puiutul lui de somn, aprind o lumanare si incondeiez povestea zilei de azi, prima din an, asa simpla si speciala, usoara si grea, vesela si trista cum s-a priceput sa curga. ne-a trezit tatalutoma cu cate un pupic apasat de happy new year si cu micul dejun pregatit la bucatarie. a trebuit sa fuga. pana m-am dezmeticit, toma a reusit sa verse o oala de ceai pe podea.. era rece deja, deci niciun accident. se uita asa la ceai cum curge lin si cum face pleosc pleosc atunci cand ajunge jos. m-am grabit sa sterg ceaiul iar toma s-a grabit sa traga de pe masa -la care de cateva zile ajunge mai bine cu un centimetru- farfuria cu oua ochiuri. le-am prins din zbor. incepeam sa ma trezesc. mai pui de energie vie, hai sa iesim din casa, ca luam foc in prima zi din an. s-a instalat in carucior. era de acord. am trecut pe la piata. in cairo azi nu inseamna nimic.. e asa o zi si gata. daca e vant, nasol, daca e praf, nicio noutate.. iau lipii,

urari de bine

m-am trezit transpirata. ma schimb de haine. in definitiv, revelionul este despre cel putin o toaleta. e 2.53. daca dormeam cand a venit anul, se pune ca m-a gasit linistita? uneori petrecem desi inima n-are chef de nicio mascarada, alteori desi inima e in pace, nu se incropeste nicio petrecere. circumstantele se aseaza problematic una langa alta si reusesc sa faca dintr-o noapte pompoasa, una grea si goala. nu sunt trista. sunt numa treaza. asa ca profit de aceasta gaurica din noapte sa trimit un gand bun in stanga si in dreapta, ca de bun ce-oi trimite, bun mi s-o intoarce. le urez vecinilor care boncane de 2 saptamani in apartamentul de vis-a-vis sa le iasa o treaba buna si sa-si gaseasca fericirea mai repede ca mine, in spatele usii din lemn masiv. iar cand s-or uita prin termopanele cu excelenta izolare termica, sa vada tot ce nu pot eu sa vad. altfel ar fi pacat de tot praful, de toata baraiala, de toti banii. ii urez lu socra-mio sa lupte cu toate complicatiile si sa se i